Blog

Cu toții ne dorim un zâmbet alb, sănătos și strălucitor. Totuși, albirea dentară profesională nu este întotdeauna o opțiune, iar culoarea naturală a dinților este influențată genetic și de factori precum alimentația și stilul de viață.

Deși nu există metode naturale care să ofere același efect ca albirea profesională, poți preveni îngălbenirea și menține un zâmbet mai luminos urmând aceste sfaturi:

---

1. Periaj regulat și corect 🦷

✔ Periază-ți dinții de două ori pe zi, timp de cel puțin două minute.
✔ Folosește o pastă de dinți potrivită, preferabil cu fluor.
✔ Aplică o tehnică de periaj corectă pentru a curăța eficient toate suprafețele dinților.

---

2. Igienizare interdentară 🪥

✔ Folosește ață dentară sau bețișoare interdentare zilnic.
✔ Curățarea interdentară ajută la îndepărtarea plăcii bacteriene și a resturilor alimentare, prevenind îngălbenirea dinților.

---

3. Clătirea cu apă de gură 🧴

✔ Utilizează o apă de gură care previne cariile și reduce placa bacteriană.
✔ Unele ape de gură conțin agenți de albire, dar trebuie utilizate conform instrucțiunilor.

---

4. Limitarea consumului de alimente și băuturi colorate ☕🍷

❌ Cafeaua, ceaiul, vinul roșu și sucurile de fructe pot păta dinții.
✔ Consumă-le cu moderație și clătește-ți gura cu apă după ce le bei.

---

5. Renunțarea la fumat 🚭

❌ Fumatul este una dintre principalele cauze ale îngălbenirii dinților.
✔ Renunțarea la fumat contribuie nu doar la albirea dinților, ci și la sănătatea generală a gurii.

---

6. Utilizarea unui pai 🥤

✔ Dacă bei băuturi colorate, folosește un pai pentru a reduce contactul lichidului cu dinții și a preveni pătarea lor.

---

7. Consumul de fructe și legume crocante 🍏🥕

✔ Merele, morcovii și alte legume crocante curăță ușor suprafața dinților, ajutând la îndepărtarea petelor superficiale.

---

8. Clătirea gurii cu ulei de cocos (Oil Pulling) 🥥

✔ Clătirea gurii cu ulei de cocos timp de 10-15 minute poate ajuta la îndepărtarea toxinelor și a murdăriei liposolubile.
✔ Această metodă nu albește dinții drastic, dar poate contribui la o igienă orală mai bună.

---

9. Utilizarea bicarbonatului de sodiu 🧂

✔ Bicarbonatul de sodiu are proprietăți ușor abrazive și poate ajuta la îndepărtarea petelor de pe dinți.
❌ Folosește-l cu moderație și doar sub supravegherea unui dentist, pentru a evita deteriorarea smalțului dentar.

---

10. Vizite regulate la dentist 👩‍⚕️🦷

✔ Mergi la dentist cel puțin de două ori pe an pentru curățare profesională și detartraj.
✔ Dacă dorești o albire semnificativă, discută cu medicul tău despre opțiunile sigure de albire profesională.

---

Concluzie

Aceste metode te pot ajuta să menții dinții mai albi și să previi îngălbenirea, dar albirea naturală nu poate înlocui procedurile profesionale realizate în cabinetul stomatologic.

Cel mai important este să prioritizezi sănătatea dentară, deoarece un zâmbet sănătos este mai valoros decât unul perfect alb. 😊

---

---

Una dintre cele mai frecvente întrebări în cabinetul stomatologic este: Cum îngrijim corect dantura celor mici?

Aceasta duce la multe alte întrebări, precum:

• Ce pastă de dinți sau periuță este mai bună?
• Periuță manuală sau electrică?
• Sigilăm toți dinții sau nu?

Pentru a elimina confuziile, am pregătit o listă cu cele mai bune sfaturi pentru îngrijirea dinților temporari (de lapte) și prevenirea cariilor.

---

1. Începeți curățarea din timp

✔ La sugari: Ștergeți gingiile cu tifon umezit după fiecare masă, chiar înainte de apariția primilor dinți.
✔ La apariția primului dinte: Folosiți o periuță moale sau din cauciuc și o cantitate de pastă de dinți fluorurată de mărimea unui bob de orez (pentru copii sub 3 ani).

---

2. Tehnica corectă de periaj

✔ Periați dinții de două ori pe zi (dimineața și înainte de culcare), timp de 2 minute.
✔ Pentru copiii peste 3 ani, folosiți o cantitate de pastă de mărimea unui bob de mazăre.
✔ Învățați copilul să scuipe excesul de pastă, dar să nu clătească cu apă, pentru ca substanțele active din pastă să rămână pe dinți.

---

3. Limitați zahărul și alimentele lipicioase

❌ Evitați sucurile, dulciurile și cerealele zaharate.
❌ Nu puneți copilul la culcare cu biberonul plin cu lapte, suc sau lapte matern, deoarece zahărul rămas pe dinți favorizează cariile.
✔ Alegeți gustări sănătoase: fructe proaspete și legume crocante (măr, ardei, morcov) pentru că ajută la curățarea naturală a dinților.

---

4. Prima vizită la dentist – până la 1 an

📅 Programați prima consultație dentară imediat după apariția primului dinte sau cel târziu la vârsta de 1 an.

---

5. Folosiți ață dentară

🦷 Introduceți folosirea aței dentare când dinții încep să se atingă (de obicei, după 2-3 ani).

---

6. Preveniți transmiterea bacteriilor

❌ Nu gustați mâncarea copilului cu aceeași lingură.
❌ Nu curățați suzeta cu saliva – bacteriile cariogene se pot transmite astfel.

---

7. Fluor suplimentar (dacă este necesar)

🔍 Consultați dentistul pentru aplicarea de geluri sau lacuri fluorurate sau suplimente dacă apa din zonă nu este fluorurată.

---

8. Eliminați obiceiurile dăunătoare

❌ Nu înmuiați suzeta în miere, zahăr sau sirop.
✔ Încercați să renunțați la suzetă și biberon până la 2 ani, pentru a preveni problemele de aliniere a dinților.

---

9. Protecție în timpul sportului

⚽ Dacă copilul este activ, folosiți gutiere dentare pentru a evita accidentele care pot afecta dantura.

---

10. Atenție la disconfortul dentar

✔ Folosiți jucării de dentiție răcite (dar nu înghețate) pentru calmarea gingiilor iritate.
❌ Evitați gelurile cu benzocaină, deoarece pot fi periculoase.

---

11. Transformați periajul într-o aventură

🎶 Faceți din periaj un moment distractiv: cântece, aplicații interactive, periuțe cu lumini sau personaje preferate.
🏆 Recompensați copilul cu stickere sau povești pentru consecvență.

---

12. Înlocuiți periuța regulat

🔄 Schimbați periuța la 3-4 luni sau când periile se îndoaie.

---

13. Hidratare corectă

✔ Încurajați consumul de apă după mese, pentru a ajuta la curățarea dinților.
✔ Clătirea gurii cu apă simplă după fiecare masă este foarte utilă.

---

14. Monitorizați suptul degetului

❌ Descurajați suptul degetului după vârsta de 4 ani, deoarece poate duce la probleme de aliniere a dinților.

---

Concluzie

O bună igienă orală începe din primele luni de viață! Urmând aceste sfaturi, veți ajuta copilul să aibă dinți sănătoși și să evite problemele dentare pe termen lung.

Dacă ai întrebări suplimentare, consultă medicul dentist – prevenția este întotdeauna cea mai bună soluție!

---

Sigilarea dentară este o procedură preventivă eficientă si o investiție valoroasă în prevenția cariilor pentru pacienții vulnerabili, dar necesită evaluarea individuală de către un dentist. Combinația dintre sigilare, igienă corespunzătoare și controale regulate maximizează beneficiile.

Situații în care sigilarea dentară este benefică:

1. Copii și adolescenți:

   – Protejează primii molari permanenți (care apar în jurul vârstei de 6 ani) și cei de-a doua molari permanenți (apariție la 12

ani). 

   – Recomandată pentru copiii cu risc crescut de carie, de obicei până la vârsta de 14–16 ani.

2. Adulți cu dinți vulnerabili: 

   – Persoane cu adâncituri sau fisuri naturale profunde pe suprafețele mestecătoare ale dinților (molari/premolari). 

   – Cei cu istoric de carie sau dificultăți în menținerea igienei dentare.

3. Prevenirea inițială a cariilor: 

   – Aplicată pe dinți sănătoși, fără semne de carie activă. 

   – Poate fi folosită și pe leziuni incipiente (carie în stadiu precoce) pentru a opri progresia.

4. Risc ridicat de carie: 

   – Pacienți cu dietă bogată în zahăr, malformații dentare sau xerostomie (gură uscată).

Situații în care sigilarea dentară NU este benefică:

1. Dinți cu carie sau obturații existente: 

   – Nu înlocuiește tratamentul restaurator; se aplică doar pe dinți intacți.

2. Suprafețe dentare netede: 

   – Dacă dinții au suprafețe plane, ușor de curățat, sigilarea este inutilă.

3. Alergii la materiale: 

   – Contraindicată la persoanele alergice la compușii rășinici utilizați (deși rareori).

4. Erupție dentară incompletă: 

   – Dacă dintele nu a erupt complet, aplicarea este dificilă și ineficientă.

5. Risc scăzut de carie: 

   – Pacienți cu igienă excelentă și fără istoric de carie pot să nu beneficieze semnificativ.

Considerații importante:

– Eficacitate: Reduc riscul de carie cu până la 80% în primii 2 ani, protecția persistând până la 10 ani cu întreținere. 

– Siguranță: Procedură non-invazivă și fără durere; materialele sunt sigure (inclusiv pentru copii). 

– Întreținere: Verificare periodică la dentist pentru detectarea uzurii sau fisurilor.

Sănătatea orală este esențială pentru sănătatea generală. Deși periajul regulat este o componentă vitală a unei bune igiene orale, el singur nu este suficient pentru a elimina placa bacteriană și resturile alimentare din toate zonele dinților. Igienizarea interdentară este la fel de importantă, dacă nu chiar mai importantă, pentru prevenirea cariilor, a gingivitei și a altor probleme orale.

Anatomia Dintelui și Spațiile Interdentare

Dinții nu sunt structuri izolate; ei sunt așezați în arcade strânse, cu spații interdentare variabile între ei. Aceste spații, oricât de mici ar fi, adăpostesc o cantitate semnificativă de placă bacteriană și resturi alimentare, inaccesibile periuței de dinți obișnuite. Placa bacteriană este un biofilm lipicios, format din bacterii, resturi alimentare și salivă. Dacă nu este îndepărtată, placa bacteriană se mineralizează, formând tartru, care irită gingiile și contribuie la dezvoltarea cariilor și a bolilor parodontale.

De ce periajul simplu nu este suficient?

Periajul dinților, oricât de atent ar fi efectuat, nu poate ajunge în spațiile interdentare înguste. Chiar și periuțele cu peri foarte moi și cap mic nu pot curăța eficient aceste zone. Rezultatul este acumularea de placă bacteriană și resturi alimentare între dinți, care duc la:

• Carii interdentare: Acestea sunt carii care se dezvoltă între dinți, în zonele inaccesibile periuței de dinți. Aceste carii pot fi dificil de detectat și pot necesita tratamente complexe.
• Gingivită: Inflamația gingiilor, cauzată de acumularea de placă bacteriană la nivelul marginii gingivale. Gingivita, dacă nu este tratată, poate evolua în parodontită.
• Parodontită: O infecție a țesuturilor care susțin dinții (gingii, osul alveolar, ligamentul periodontal). Parodontita poate duce la pierderea dinților, dacă nu este tratată prompt și eficient.
• Halitoză (respirație urât mirositoare): Bacteriile din placa bacteriană produc compuși sulfuroși volatili, care cauzează respirația urât mirositoare. Igienizarea interdentară ajută la reducerea numărului de bacterii și, implicit, la reducerea halitozei.

Metode de igienizare interdentară

Există mai multe metode eficiente de igienizare interdentară, adaptate nevoilor individuale:

• Ață dentară: Este cea mai comună metodă și este esențială pentru curățarea spațiilor interdentare. Ața dentară trebuie utilizată zilnic, cu mișcări lente și delicate, pentru a evita rănirea gingiilor.
• Bețișoare interdentare: Sunt utile pentru curățarea spațiilor interdentare mai largi. Există diferite dimensiuni de bețișoare, astfel încât să se poată alege cea mai potrivită pentru fiecare spațiu interdentar.
• Periuțe interdentare: Sunt periuțe mici, cu peri subțiri și lungi, concepute pentru a curăța spațiile interdentare. Există diferite dimensiuni și forme de periuțe interdentare, astfel încât să se poată alege cea mai potrivită pentru fiecare spațiu interdentar.
• Irigatoare orale: Aceste dispozitive, denumite și dușuri bucale, utilizează un jet de apă sub presiune pentru a curăța spațiile interdentare și marginea gingivală. Sunt utile în special pentru persoanele cu probleme de mobilitate sau cu spații interdentare mai largi.

Concluzie

Igienizarea interdentară este o componentă esențială a unei bune igiene orale, complementară periajului. Ea ajută la prevenirea cariilor, a gingivitei și a parodontitei, contribuind la menținerea sănătății orale pe termen lung. Alegerea metodei de igienizare interdentară depinde de nevoile individuale și de sfatul dentistului. Este important să discutați cu dentistul dumneavoastră despre cea mai potrivită metodă pentru dumneavoastră și să vă asigurați că utilizați corect tehnicile de igienizare interdentară pentru a obține beneficii maxime.

• 

• 

• 

• 

Bună ziua! Sunt doctorul dumneavoastra dentist si vreau sã vă explic de ce folosim ace de canal în timpul tratamentului endodontic, cunoscut si ca tratament de canal. Stiu că poate părea o procedura complicat, dar vă asigur că este necesară pentru a va salva dintele. Poate v-ati Întrebat de ce medicul dumneavoastra foloseste multe ace în repetate rânduri în cadrul tratamentului, asa că haideti sa elucidam acest lucru. Sã incepem cu o imagine de ansamblu. În interiorul dintelui dumneavoastra, sub smalt si dentină, se aflã camera pulpar. Aceasta contine pulpa dentară, un tesut moale, bogat in vase de sânge si nervi, care hraneste dintele in timpul dezvoltrii sale. Din camera pulpara pornesc canalele radiculare, care se extind in rădăcinile dintelui, ancorându-l în osul maxilarului.

Când pulpa dentara este afectata de o carie profundã, o traumă sau o infectie, devine inflamat sau infectat. Aceasta inflamatie sau infectie poate provoca durere intensa, sensibilitate la temperaturi, umflaturi si, in cazuri severe, abcese. Daca nu este tratata, infectia se poate raspândi in osul maxilarului, provocând probleme mult mai grave. Tratamentul endodontic are ca scop eliminarea pulpei infectate sau inflamate din camera pulpara si din canalele radiculare, curtarea si dezinfectarea acestor spatii si sigilarea lor ermetic pentru a preveni reinfectia. Aici intervin acele de canal. Ace de canal, numite si limete endodontice, sunt instrumente mici, subtiri, din otel inoxidabil sau nichel-titan, cu vârfuri special concepute pentru a curata si modela canalele radiculare. Ele sunt de diferite dimensiuni si forme, pentru a se adapta la anatomia complexa a fiecărui canal radicular. Fiecare dinte are, de obicei, una sau mai multe radăcini, iar fiecare rădăcinã are unul sau mai multe canale radiculare. Aceste canale sunt adesea curbate, înguste si au ramificatii, ceea ce face curtarea lor o procedura delicata si precisa.
Utilizarea acelor de canal este esentiala din mai multe motive:
*Curătarea canalelor: Acele de canal sunt utilizate pentru a îndeparta pulpa infectat sau necrozata din interiorul canalelor radiculare. Acest lucru se face printr-o miscare de rotatie si de frecare, care indepărteaza tesutul infectat si debridarea canalelor.
*Modelarea canalelor: După curtare, canalele radiculare sunt modelate pentru a avea o forma conica regulata, facilitând umplerea lor completa si etansa. Aceasta este o etapã crucial pentru succesul tratamentului.

• Dezinfectarea canalelor:
  In timpul procedurii, se utilizeazã solutii irigatoare pentru a dezinfecta canalele radiculare si a elimina bacteriile ramase. Ace de canal ajută la distribuirea eficient a acestor solutii in interiorul canalelor.
  *Determinarea lungimii canalelor: Ace de
  canal speciale, cu vârfuri radioopace, sunt utilizate pentru a determina lungimea exacta a canalelor radiculare, pentru a evita perforarea peretilor radiculari n timpul umplerii. Dupa curatarea si modelarea canalelor, acestea sunt umplute cu un material de obturatie biocompatibil, de obicei gutta- percha, pentru a sigila complet spatiul si a preveni reinfectia. Aceast etapă finalã este esentială pentru succesul pe termen lung al tratamentului.
  Inteleg cã idea de a introduce ace în dinte poate fi neplăcuta, dar vă asigur că procedura este efectuată cu anestezie locală, astfel incât să nu simtiti durere. Utilizarea acelor de canal este o parte integranta a tratamentului endodontic modern, esentială pentru salvarea dintilor afectati si pentru prevenirea complicatiilor grave.

• 

• 

• 

• 

Cauza principală în apariția anomaliilor dento-maxilare

                 Respirația normală, numită și respirație nazală, este cea în care aerul trece liber prin nas cu o închidere simultana a cavitatii bucale, creând astfel o presiune negativa între limbă si palatul dur in momentul inspiratiei; limba este ridicată și se sprijină de palat, exercitând un stimul pozitiv de dezvoltare. Când pacientul respiră pe gură, limba adoptă o poziție descendentă pentru a permite trecerea aerului.

               În timpul respirației orale, aerul trece prin cavitatea bucală și, în consecință, se produce o creștere a presiunii intraorale. Palatul devine adanc și, în același timp, pentru că aerul nu trece prin cavitatea nazală, sinusurile maxilare sunt afectate, dând pacientului un aspect caracteristic (față lungă sau facies adenoidian.

               După o evaluare completă a cazului pacientul este trimis la un specialist ORL pentru a rezolva obstrucția nazală în cazul în care aceasta există. Insa, odată eliminată cauza respirației orale, musculatura periorala trebuie reeducata prin exerciții funcționale pentru a promova o etanșeizare adecvată a buzelor și o poziționare corectă a limbii. În cazul acestor pacienți se utilizeaza aparate funcționale asociate cu terapia miofuncțională sau aparate ortodontice care vizeaza corectarea anomaliei dento-maxilare și care au în componența lor elemente cu acțiune funcțională.

               Terapia orală miofuncțională constă în efectuarea unor exerciții care vizează musculatura orofacială în încercarea de a restabilii echilibrul muscular, funcționalitatea structurilor aparatului dento-maxilar.

               Dintii se situeaza la nivelul culoarului dentar care este format din grupa musculară labio-jugală la exterior şi muşchii limbii la interior. Orice dezechilibru între aceste forţe duce la afectarea direcţiei de creştere a aparatului dento-maxilar. Terapia miofuncţională se poate adresa oricărei categori de anomalie dento-maxilară unde apar dezechilibre musculare prin hipo sau hiperfuncţie.

        Dezavantajul acestei terapii constă în necesitatea unei foarte bune colaborări cu pacientul copil sau adolescent.

               Exemplu exercitii terapie orală miofunctională:

La nivelul coletului dentar se pot întâlni leziuni abrazive, necarioase numite Leziuni (lacune) cuneiforme ce au formă de “pană ascuţită”, localizată frecvent subgingival.

Aceste leziuni, numite si ABFRACȚII sunt localizate frecvent la nivelul incisivilor şi caninilor, dar pot să apara si la nivelul premolarilor și molarilor.

Abfractia reprezintă o pierdere a structurilor dure dentare cauzate de forțe masticatorii excesive care se manifestă sub forma unor leziuni in formă de V, la baza dintelui, în proximitatea gingiei. Aproximativ același defect îl putem întâlni și la eroziune în stadiul inițial, însă abfracția are suprafețele netede, iar smalțul își păstrează culoarea strălucitoare. Pe când la eroziune, culoare este mai închisă iar suprafețele mai puțin netede.

CAUZELE APARIȚIEI ABFRACȚIEI este plurifactorială: stres, leziunile sau traumele din timpul masticației, supracontactele, obișnuințele masticatorii, bruxismul, înălțimea neuniformă a dinților.

• Dintele este supus unor frecvente flexiuni ce atenuează presiunile determinate de masticaţie. Prismele de smalţ de la acest nivel sunt fragile şi vor suferi un process de desprindere sau fracturare la nivelul joncţiunii smalţ-cement. Smalţul desprins duce la denudarea dentinei, cu expunerea canaliculelor dentinare şi această zonă va fi asfel expusă formării defectelor. Sub influenţa periajului dentar colagenul dentinar este îndepărtat, deci nu mai este posibilă remineralizarea smalţului prin sistemele tampon salivare.

CLINIC:

• Formă de fracturi triunghiulare, cu vârful orientat spre interiorul dintelui, spre axul lor longitudinal, fiind mai mult adânci decât largi, cu aspect de pană.
• Baza virtuală este spre cavitatea orală, unghiurile sunt ascuţite, marginile tăioase, fundul neted bine calcificat, suprafaţa netedă, dură, lucioasă.

EVOLUŢIE:

• Apare durerea
• Inflamaţia pulpară
• Acutizarea proceselor carioase
• Fractura dintelui

SOLUȚIILE DE RESTABILIRE A DINȚILOR AFECTAȚI DE ABFRACȚIE SUNT:

• obturația din compozit – dacă forma abstracției este ușoară;
• devitalizarea dintelui – dacă defectul creat nu a fost restabilit la timp, iar abfracția a evoluat până la nervul dintelui.

Tehnica A-PRF , Inovatie in medicina dentara

Terapia cu sange propriu este o tehinca moderna care foloseste capacitatea naturala a organismului de regenerare si vindecare prin folosirea unei cantitati mici din sangele pacientului.De fapt se folosesc factorii de crestere din sangele propriu si din aceste motiv este utilizata fara efecte secundare .

Tratamentul cu PRP permite organismului sa se vindece singur, sustine propriul sistem de reparare, dar intr un ritm mult mai rapid.

Cand putem utiliza aceasta tehnica in stomatologie?

Se poate utiliza in mai toate cazurile unde preconizam realizarea unei plagi la nivelul aparatului dento-maxilar, in manoperele de chirurgie:

-extractii dentare , in mod special pentru prezervarea osoasa daca preconizam in viitor inserarea unul implant.In mod special de mentionat in cazul extractiilor de molari de minte , unde anticipam o recuperare mai dificila avand in vedere amploarea manoperei.

-inserarea de implanturi si reconstructii osoase

-operatiile de sinus lift

-chirurgie parodontala

Care sunt beneficiile acestei tehnici?

Beneficiile tehnici sunt resimtite in mod sigur de pacienti, confimate de acestia, pe parcursul recupararii postoperatorii si anume:

-vindecare mai rapida

-reducerea edemului si a inflamatiei

-reducerea durererii

Ce presupune aceasta tehnica?

Inainte de inceperea tratamentului stomatologic chirurgical se recolteaza de la pacient 1,  2 eprubete de sange (in functie de amploarea interventiei chirurgicale ) care se introduc in centrifuga, aparatura destinata acestei terapii, se alege un timp de functionare  iar rezultatul obtinut se introduce in plaga post operatorie.