Blog

Cauza principală în apariția anomaliilor dento-maxilare

                 Respirația normală, numită și respirație nazală, este cea în care aerul trece liber prin nas cu o închidere simultana a cavitatii bucale, creând astfel o presiune negativa între limbă si palatul dur in momentul inspiratiei; limba este ridicată și se sprijină de palat, exercitând un stimul pozitiv de dezvoltare. Când pacientul respiră pe gură, limba adoptă o poziție descendentă pentru a permite trecerea aerului.

               În timpul respirației orale, aerul trece prin cavitatea bucală și, în consecință, se produce o creștere a presiunii intraorale. Palatul devine adanc și, în același timp, pentru că aerul nu trece prin cavitatea nazală, sinusurile maxilare sunt afectate, dând pacientului un aspect caracteristic (față lungă sau facies adenoidian.

               După o evaluare completă a cazului pacientul este trimis la un specialist ORL pentru a rezolva obstrucția nazală în cazul în care aceasta există. Insa, odată eliminată cauza respirației orale, musculatura periorala trebuie reeducata prin exerciții funcționale pentru a promova o etanșeizare adecvată a buzelor și o poziționare corectă a limbii. În cazul acestor pacienți se utilizeaza aparate funcționale asociate cu terapia miofuncțională sau aparate ortodontice care vizeaza corectarea anomaliei dento-maxilare și care au în componența lor elemente cu acțiune funcțională.

               Terapia orală miofuncțională constă în efectuarea unor exerciții care vizează musculatura orofacială în încercarea de a restabilii echilibrul muscular, funcționalitatea structurilor aparatului dento-maxilar.

               Dintii se situeaza la nivelul culoarului dentar care este format din grupa musculară labio-jugală la exterior şi muşchii limbii la interior. Orice dezechilibru între aceste forţe duce la afectarea direcţiei de creştere a aparatului dento-maxilar. Terapia miofuncţională se poate adresa oricărei categori de anomalie dento-maxilară unde apar dezechilibre musculare prin hipo sau hiperfuncţie.

        Dezavantajul acestei terapii constă în necesitatea unei foarte bune colaborări cu pacientul copil sau adolescent.

               Exemplu exercitii terapie orală miofunctională:

La nivelul coletului dentar se pot întâlni leziuni abrazive, necarioase numite Leziuni (lacune) cuneiforme ce au formă de “pană ascuţită”, localizată frecvent subgingival.

Aceste leziuni, numite si ABFRACȚII sunt localizate frecvent la nivelul incisivilor şi caninilor, dar pot să apara si la nivelul premolarilor și molarilor.

Abfractia reprezintă o pierdere a structurilor dure dentare cauzate de forțe masticatorii excesive care se manifestă sub forma unor leziuni in formă de V, la baza dintelui, în proximitatea gingiei. Aproximativ același defect îl putem întâlni și la eroziune în stadiul inițial, însă abfracția are suprafețele netede, iar smalțul își păstrează culoarea strălucitoare. Pe când la eroziune, culoare este mai închisă iar suprafețele mai puțin netede.

CAUZELE APARIȚIEI ABFRACȚIEI este plurifactorială: stres, leziunile sau traumele din timpul masticației, supracontactele, obișnuințele masticatorii, bruxismul, înălțimea neuniformă a dinților.

• Dintele este supus unor frecvente flexiuni ce atenuează presiunile determinate de masticaţie. Prismele de smalţ de la acest nivel sunt fragile şi vor suferi un process de desprindere sau fracturare la nivelul joncţiunii smalţ-cement. Smalţul desprins duce la denudarea dentinei, cu expunerea canaliculelor dentinare şi această zonă va fi asfel expusă formării defectelor. Sub influenţa periajului dentar colagenul dentinar este îndepărtat, deci nu mai este posibilă remineralizarea smalţului prin sistemele tampon salivare.

CLINIC:

• Formă de fracturi triunghiulare, cu vârful orientat spre interiorul dintelui, spre axul lor longitudinal, fiind mai mult adânci decât largi, cu aspect de pană.
• Baza virtuală este spre cavitatea orală, unghiurile sunt ascuţite, marginile tăioase, fundul neted bine calcificat, suprafaţa netedă, dură, lucioasă.

EVOLUŢIE:

• Apare durerea
• Inflamaţia pulpară
• Acutizarea proceselor carioase
• Fractura dintelui

SOLUȚIILE DE RESTABILIRE A DINȚILOR AFECTAȚI DE ABFRACȚIE SUNT:

• obturația din compozit – dacă forma abstracției este ușoară;
• devitalizarea dintelui – dacă defectul creat nu a fost restabilit la timp, iar abfracția a evoluat până la nervul dintelui.

Tehnica A-PRF , Inovatie in medicina dentara

Terapia cu sange propriu este o tehinca moderna care foloseste capacitatea naturala a organismului de regenerare si vindecare prin folosirea unei cantitati mici din sangele pacientului.De fapt se folosesc factorii de crestere din sangele propriu si din aceste motiv este utilizata fara efecte secundare .

Tratamentul cu PRP permite organismului sa se vindece singur, sustine propriul sistem de reparare, dar intr un ritm mult mai rapid.

Cand putem utiliza aceasta tehnica in stomatologie?

Se poate utiliza in mai toate cazurile unde preconizam realizarea unei plagi la nivelul aparatului dento-maxilar, in manoperele de chirurgie:

-extractii dentare , in mod special pentru prezervarea osoasa daca preconizam in viitor inserarea unul implant.In mod special de mentionat in cazul extractiilor de molari de minte , unde anticipam o recuperare mai dificila avand in vedere amploarea manoperei.

-inserarea de implanturi si reconstructii osoase

-operatiile de sinus lift

-chirurgie parodontala

Care sunt beneficiile acestei tehnici?

Beneficiile tehnici sunt resimtite in mod sigur de pacienti, confimate de acestia, pe parcursul recupararii postoperatorii si anume:

-vindecare mai rapida

-reducerea edemului si a inflamatiei

-reducerea durererii

Ce presupune aceasta tehnica?

Inainte de inceperea tratamentului stomatologic chirurgical se recolteaza de la pacient 1,  2 eprubete de sange (in functie de amploarea interventiei chirurgicale ) care se introduc in centrifuga, aparatura destinata acestei terapii, se alege un timp de functionare  iar rezultatul obtinut se introduce in plaga post operatorie.

Modificarea poate consta în:

–  creşterea în dimensiune: macrodonţie

–  reducerea în dimensiune: microdonţie

Ambele forme de modificări dimensionale pot fi generalizate sau localizate.

MICRODONȚIA

Poate fi şi ea izolată la un singur dinte, generalizată, adevărată sau falsă.

a) Forma generalizată adevărată (dimensiuni mai mici de 28mm pentru suma incisivă) este rară şi se întâlneşte în hipofuncţia hipofizei, clinic apărând treme şi diasteme(spații interdentare).

b)  Forma  generalizată  falsă  apărea  atunci  când  dinţii  sunt  de  mărime  normală  (suma incisivilor 28-35mm),  dar maxilarele  sunt  mărite că  dimensiune, apărând  spaţieri  care  dau  un aspect inestetic.

c) Forma localizată este de obicei unidentară. Se întâlneşte mai frecvent la incisivul lateral superior, molarii de minte şi la dinţii supranumerari. De obicei ultimii dinţi din grupă sunt supuşi modificărilor, mai puţin premolarii secunzi.

Incisivul lateral afectat de microdonţie are o formă de ţăruş, cu feţele aproximale(laterale) convergente spre  marginea  incizală.  Rădăcina  sa  este  mai  scurtă.  Această  microdonţie  poate  avea  cauză genetică. Ca tratament, dintele se remodelează coronar, pentru mărirea dimensiunilor cu proteze unidentare de înveliş sau refacerea dintelui subdimensionat din compozit care reprezintă o variantă minim invazivă, durabilă, rezistentă și fizionomică

• Geminarea reprezintă o anomalie de formă a dinților, care apare în urma perturbării procesului de morfodiferențiere (cu alte cuvinte, procesul în care dintele își ia forma și aspectul general finale).
• Germenele dentar este stadiul inițial în formarea dentiției (atât temporară, cât și permanentă) și trece prin mai multe stadii de dezvoltare.
• Când un factor perturbator intervine în stadiul de morfodiferențiere, germenele dentar se poate diviza parțial sau total, proces ce duce la geminare.
• Când această diviziune este totală, rezultă 2 coroane dentare complet separate (dar cu o singură rădăcină și 1 singur canal radicular). Dacă diviziunea este parțială (așa cum este și în cazul prezentat în poza de mai jos), scindarea va fi evidentă la nivelul coroanei dentare, însă nu completă, de aici și aspectul de crestături pe muchia incizală a dintelui.
• Ea poate fi întâlnită la ambele sexe și este mai frecventă la dentiția temporară, zona de apariție predilectă fiind cea frontală (mai des la incisivii laterali și canini).
• Cauza nu a fost complet elucidată, însă cercetătorii incriminează traumatismele și tendințele ereditare.
• Tratamentul unei astfel de situații se referă în principiu la funcția estetică, însă în cazul în care există înghesuiri mari, se recurge deseori la extracție și tratament ortodontic, iar în cazul unor înghesuiri mai puțin avansate, se pot face refaceri coronare cu coroane protetice sau materiale compozite, după realizarea tratamentului endodontic prealabil.

Omul a cautat dintotdeanua metode de curatare a corpului, fie ca a folosit apa, plante, fum, cenusa sau a combinat cele de mai sus diverse instrumente.

Curatenia a fost si este si in ziua de azi un mijloc foarte important de prevenire al aparitiei, dezvoltarii si extinderii unei boli si afectiuni.

In ceea ce priveste sanatatea dentare, primele instrumente de periere a dintilor au fost descoperite in mormintele antice egiptene si dateaza din anul 3500 î Hr. Acestea erau fabricate din crengute cu fibrele rasfirate si aveau forma de creion cu un capat ascutit si cu unul cu fibrele rasfirate, fiind folosite pentru indepartarea resturilor de mancare si perierea dntilor.

In prezent, periajul dentar a devenit un mijloc foare bun de prevenire al afectiunilor de la nivelul cavitatii bucale, dar chiar daca este eficient, nu este suficient.

Recomandarea periajului dupa fiecare masa este facuta in contextul servirii a 3 mese pe zi (dimineata, pranz, seara). Societatea moderna si industrializarea nu ofera insa timpul si contextul necesar dezvoltarii unor astfel de obiceiuri. In plus, cele 3 mese pe zi nu mai sunt respectate, existand mai multe directii: 1. Ar fi cea a introducerii pe timpul zilei a 2 gustari, deci in total ar fi 5 mese pe zi; 2.- Ar fi cea a lipsei timpului de masa si … pe scurt, mananci ce apuci si cand apuci sau cu alte cuvinte ” ciugulesti toata ziua”; In aceste conditii, recomandarile de periaj s-au schimbat si s-au adaptat. Astfel, se recomanda periajul de 2 ori pe zi: adica dumineata si seara, pentru ca pe timpul zilei nu exista timpul necesar.

Ce putem face pe timpul zilei pentru a minimiza ” daunele”? – Mesele principale din timpul zilei sa contina si legume proaspete, crocante (morcov, telina, castravete, ardei gras, ardei kapia, ridiche, gulie..) care prn masticatie realizeaza autocuratarea dintilor si masajul gingival. – Gustarile sa fie intotdeauna un fruct sau legume crocante, tot pentru a realiza autocuratarea; – Intotdeauna dupa ce ati mancat ceva, e necesar sa clatiti foarte bine gura. E posibil sa nu iasa toate resturile dintre dinti, dar vor ramane mai putine; -Obligatoriu – periajul de dimineata si seara, deoarece intr-un mediu umed si cald cum e gura se dezvolta multe bacterii care intretin un mediu ” acid ” ce perforeaza smaltul dintilor; – Resturile alimentare microscopice, neindepartate prin periajul dentar, se transforma intr-o mazga alb-galbuie ce se depunde la limita dintre dinti si gingie sau chiar in spatiile inguste dintre dinti; Aceasta mazga se numeste placa bacteriana si mentine un mediu acid permanent care topeste suportul osos al dintilor determinand afectiuni ale gingiei si osului (gingivita, parontita, parodontoza). Placa bacteriana se petrifica in prezenta mineralelor din saliva si se transforma in ceea ce cunoastem ca tartru sau piatra pe dinti.

Actiunea de indepartare a acesteia se numeste DETARTRAJ!

Care este legatura dintre dantura si starea noastra de sanatate? Raspunsu este: Alimentatia!

Ce alimente mancam?

Cand le mancam?

Cat mancam?

Cum mancam?

Toate aceste aspecte ale alimentatiei le puteti discuta cu un consilier in nutritie in cadrul unei consultatii.

Cum mancam ? – are legatura cu DANTURA Prezenta unor carii, informatii si abcese la nivelul dintilor si a gurii precum si lipsa unor dinti duc la o mestecare dificila si incompleta a alimentelor. Aceste alimente sunt inghitite aproape nemestecate sau prea putin mestecate.

STOMACUL NU ARE DINTI! Mestecarea si maruntirea alimentelor se face in gura!

Ce se poate intampla daca nu mestecam suficient alimentele? Apar: – Afectiuni ale stomacului, inclusiv lezarea tesuturilor interne ale tubului digestiv; – Anemii prin insuficienta absorbtiei a nutrientilor;

Cum se realizeaza o masticatie eficienta? -Prin imbucaturi mici; -Mestecarea si pe stanga si pe dreapta prin folosirea intregii dentitii; -Aducerea alimentului prin mestecare si inmuiere cu saliva – din forma solida in forma lichida; -Consumul de alimente nutritive care sa contina si vitamine ( legume si fructe proaspete ) si minerale (radacinoase proaspete sau gatite);

Cu alte cuvinte O dantura sanatoasa si bine ingrijita iti permite o masticatie eficienta si te fereste de anemii si de unele afectiuni ale stomacului si tubului digestiv.

Va asteptam cu drag in cabinetul nostru pentru a va ajuta sa rezolvati problemele dentare!